Casa ampla (subsol, parter, etaj) a fost construita din caramida, pe un lot mic, rectangular, situata la capatul de jos al strazii, peste drum de biserica romano–catolica. Datorita terenului in panta, spre fatada de NE parterul este suprainaltat si are un subsol partial. Imobilul, pe plan in “L”, are acces pietonal dinspre strada Bastionului, prin gangul ingust din flancul stang al cladirii si acces carosabil din strada Manastirii, dinspre parcul aflat intre biserica si Turnul Cizmarilor. Gangul de intrare dispune de bolti cu dubla curbura, stalpi cu pilastri angajati, cu arcuri–dublouri. Scara spre etaj este amplasata la capatul gangului, cele cinci incaperi ale etajului avand si o comunicare prin cursiva, situata in curte. Fatadele simple, ritmate de nuturi orizontale, sunt executate in tencuiala la parter si panouri retrase la etaj.

Casa Georgius Krauss face parte din categoria caselor cu planul compact, anume a caselor cu 2-2 axe si fatada scurta la strada. Cladirile se prezinta ca un volum compact. La subsol se pastreaza, in general, boltirea cu bolti semicilindrice de piatra si uneori urmele planseelor de lemn anterioare, iar la nivelele superioare spatiile de locuit sau atelierele. Acest tip pare a fi cel mai vechi si presupune absenta initiala a accesului carosabil direct din strada sau existenta unui acces lateral in curte.

In vechea fisa de monument, redactata relativ la 1963, descrierea parterului este urmatoarea: “Gangul are legatura cu o magazie si cu o curte interioara care are acces spre camerele de la parter, dintre care una este acoperita cu un planseu din lemn tencuit, doua cu bolti cilindrice cu penetratii si una cu bolta cilindrica simpla. Etajul este acoperit cu plansee din lemn tencuite”. Situatia se schimba in timp, astfel ca in Topografia Monumentelor din Transilvania acelasi parter este prezentat astfel: ”La parter sunt trei camere tavanite spre strada, cu acces din gang si doua spre curte, cu accese dinspre aceasta”.

Scara spre etaj este amplasata la capatul gangului, cele cinci incaperi ale etajului avand si o comunicare prin cursiva, situata in curte. Fatadele simple, ritmate de nuturi orizontale, sunt executate in tencuiala la parter, si panouri retrase la etaj. In principal se disting in cadrul cetatii urmatoarele tipuri de case, corespunzand succesiunii etapelor istorice: locuinta turn, planul compact, casa cu fatada scurta la strada, casa simpla cu un ax.

In a doua jumatate a secolului XIV si cu deosebire in secolul XV incepe dezvoltarea pe verticala, iar in prima jumatate a veacului urmator, probabil si in legatura cu prescriptiile regale din 1513 (cand printre altele sunt scutiti de taxa pe case toti cei care investesc in dezvoltarea locuintelor din Cetate), extinderea caselor se face si in spatiul public, cu deosebire in perimetrul Pietei Cetatii.

Aceasta situatie indica faptul ca inca din a doua jumatate a secolului XIV, Cetatea si-a epuizat potentialul de teren pentru constructia de locuinte, existenta casei de la numarul 11, fiind astfel posibila, pivnita boltita semicilindric ramanand singurul martor al acelei etape.